Memory

In timp ce citeam pe dol.ro ca s-a lansat Bulgarele de Zapada, mi-am reamintit de zilele de inceput a internetului. Cand, copiam cu totii unii de la altii. Pe buybooks, candva, copiasem de la buyhardware textul disclaimer din pagina produsului. A ramas agata, usor penibil, referinte la garantii si accesorii, la imaginea produsului.

Ia uite ce avem:

DOL.ro face eforturi permanente pentru a pastra acuratetea informatiilor din aceasta prezentare. Rareori acestea pot contine mici inadvertente: fotografia produsului
<h2>Bulgarele de zapada</h2> are caracter informativ si poate contine accesorii neincluse in pachetul standard, unele specificatii pot fi modificate de producator fara preaviz sau pot contine erori de operare. Va stam oricand la dispozitie pentru eventuale clarificari.

In America, cartea The Snowball, a fost publicata pe 28 septembrie 2008, si a debutat #1 in NewYork TImes si Wall Street Journal, categoria non-fiction.

Mea culpa

Drama celui care se indoieste este mai grea decat a celui care neaga, scepticul este mai trist decat diavolul. E mai simplu sa traiesti pentru o cauza, buna sau rea, decat sa fii prins la mijloc. Constiinta nu e decat un capriciu si un blestem al nehotaratului. Agatat intre Rai si Iad, el nu-l incanta nici pe Dumnezeu, nici pe Diavol. Incapabil sa-si aleaga o cale, scepticul poarta cu fala steagul mediocritatii. Odata ce a imbratisat indoiala, se pomeneste incapabil de a milita pentru o cauza, obligat sa le refuze pe toate, caci toate-i par la fel de improbabile. Este obligat sa pustiasca totul, sa fie un promotor al anarhiei.

Au trecut zeci de ani de cand am crezut in ceva. Am o aversiune viscerala contra supunerii, insa am ajuns sclavul neincrederii. Sunt echidistant pozitionat de sacru, de profan si, mai nou, de oameni. Nu pot sa aleg o cauza, o forta morbita ma tine departe de certitudini. Mi-e teama sa nu gresesc: cum poate omul sa aleaga intre supunerea oarba si aroganta diabolica ?

Caut oare adevarul ? Nu.
Sunt doar un fanatic al intrebarilor, un ezitant profesionist, am facut din indoiala nesfarsita un crez. Pofta de nehotarare ma impiedica sa traiesc, frica de erori ma paralizeaza. Cu timpul, indoiala s-a dovedit prea stresanta, am preschimbat-o cu o indiferenta relaxata.

Port in mine cea mai eficienta forma de trufie: nu sunt nici mai destept, nici mai frumos ca ceilalti, sunt mai lucid. Credinciosii sunt confuzi, le lipseste marea revelatie a luciditatii, la care doar eu am acces. Cei eruditi sunt incapabili sa identifice esenta, voalul de pe ochi ii tine inglodati in detalii. Luciditatea imi ofera un ascendent si asupra sufletului, si asupra mintii.

Dispretul este arma care m-a scos din micimea in care m-am scaldat, m-a ridicat deasupra gloatei si m-a izolat de ea. Iar blazarea imi serveste ca un impenetrabil scut. Am terminat-o cu omenirea. N-a mai ramas decat sa ma cert cu zeii, sa atentez contra Dumnezeilor la moda.

Am construit o piramida de indoieli si intrebari, monument al vesniciei mele nesupuneri. Iar in varf am plantat crucea trufiei, stindard ironic al supunerii fata de propriul meu ogoliu.

Vanity is my favorite sin” – Devil’s Advocate

Catre credinciosi

Daca aud voci sau daca vorbesc fasa sens, ma trimiteti la nebuni. Dar daca fac toate acestea in numele unei divinitati unanim acceptate, ma iubiti. Daca am norocul sa vorbesc lucruri placute urechilor voastre, am sansa sa ma canonizati, voi fi unul dintre prea-multii preafericiti din calendar.

Nu va mai ajunge pamantul, va trebuie tot universul. Nu va ajunge timpul de aici, va trebuie eternitatea. Nu va ajunge viata de aici, trebuiesa stapaniti si Imparatia Ceruruilor. Sufletul vostru musteste de lacomie.

Unii ar da tot ce au pe pamant pentru cateva minute de dialog cu Creatorul, dar pentru fanatici conversatia divina e ceva cotidian. Nu va ajunge sa predicati multimilor, vreti ca Dumnezeu insusi sa va asculte ineptiile. Imi descrieti voia Domnului, credeti ca sunteti capabili cuprindeti intreg suflul creator. Dati dovada de o trufie la care nu s-a incumetat nici un cuceritor. Va simtiti intreptatiti sa-l plictisiti pe cel-fara-de-sfarsit pana la sfarsitul timpului, sa-l subjugati rugilor voastre puerile.

Mintiti fara rusine, predicati viziunea voastra ca pe un adevar divin. V-ati facut din minciuna un mod de a trai, sperati ca, daca credeti cu tarie, minciuna se va transforma in adevar. In fapt, nu faceti decat sa tociti dintii propriei constiinte, sa nu va mai supere pe viitor.

Refuzati sa ganditi, preferati sa va predati in fata unei povesti neconfirmate, in loc sa cercetati. Cautati intr-o carte veche, destul de prost scrisa, sensuri care n-au existat niciodata. Charisma unui predicator fara constiinta va elibereaza de datoria voastra de a rationa. Lasitatea voastra e magulita de povata de capatai a opresorilor vostri: “Crede si nu cerceta”.

Ati ucide in numele credintei, ati apela la orice fel de atrocitati pentru ca zeul vostru sa invinga. Istoria ne arata ca nu aveti nevoie decat de o conjunctura prielnica.

Sunteti invidiosi pe seninatatea celui care judeca, pe libertatea celui care mai poate sa zambeasca autentic. Nu veti avea odihna pana cand ultimul om liber nu-si va purta capul plecat si nu va saruta simbolul nemerniciei voastre.

Dawkins

A aparut o noua carte, Dawkins: o amagire ? , care incearca sa-l puna la zid pe scandalagiul Richard Dawkins, ateu convins, unul dintre putinii atei fanatici. Fanatismul e un drept al oamenilor religiosi, asa ca presupun ca Dawkins s-a lasat “dus” de pasiune.

McGrath a lucrat in domeniul biologiei celulare, a priceput ce-i cu evolutia, teoretic e mai aproape de stiinta decat vre-un Preasfintit preamarit si preagras.
Ramane de vazut daca a luat-o razna sau daca are dreptate… Am s-o citesc, si am sa va zic ce-i cu ea.

Taranii

Am citit un articol aici care incearca sa salveze imaginea taranului roman. Eu, apocaliptic, nu vreau sa-l izbavesc, vreau sa-l desfiintez.

Timp de 50 de ani, comunistii ne-au impartit in doua cete, taranii si muncitorii. Speriata de deposedari si incantata de beneficii, populatia rurala s-a ingramadit in fabricile ceausiste si i-au lasat pe cei batrani sa se ingrijeasca de putinul pamant ramas. Mutati la oras, au conceput copii, au cumparat carti pentru gravide, i-au nascut si i-au crescut, si-napoi la sat nu s-au mai intors.

Imaginea taranimii perfecte, asa cum o avem noi in cap e cam asa: oameni fericiti, cu palarioare in cap, care simt multumirea atunci cand isi sapa pamantul, canta in cor si se bucura de placerile simple ale vietii. Si urla “Noi vrem pamant !”. Desi perfecta pentru Sorescu, desi adevarata pentru secolele trecute, e o aberatie economica. Astazi, e imposibil sa faci agricultura fara utilaje, fara a avea suprafete enorme de teren care sa merite investitiile. Acum, economia ne impinge spre o noua colectivizare; si, ma tem, ca noua colectivizare nu va fi cu mult mai buna decat cea veche.

“Nu vremurile sunt sub om, ci bietul om sub vremuri” – atunci erau turcii si tatarii, acum sunt goana dupa eficienta, criza si o serie de guverne incompetente. Taranul nostru nu si-a croit soarta niciodata, s-a adaptat nedreptatilor, “capul plecat sabia nu-l taie”. Taranul nostru nu e puturos, el nu exista. In locul taranimii luminoase, zac multi oameni gri, in case gri, cu sufletul gri, uitandu-se cu amaraciune la campurile lor gri.

Cum sa fugi de puscarie

Odata cu TVA-ul, s-au adoptat si Noul Cod de Procedura Civila plus Noul Cod de Procedura Penala. N-ar strica sa le cititi, asa, de lectura. O sa vedeti procedura prin care se da cineva in judecata, protocolul curtii de judecata, procedurile aplicate in cazul proceselor civile si penale. Fun Fun Fun !

Am inteles ca vor sa modifice si codul civil si cel penal. N-ar fi o idee rea, insa, avand in vedere ca legislativul nostru este incompetent, poate ca e mai bine sa asteptam.

Si ca sa nu va plictisesc cu postul asta pus aiurea, aveti mai jos doua reclame bestiale:

Plexus

Pentru ce pasionaţi de literatura inteligentă, le recomand cartea Plexus , de Harry Miller, carte care vine in continuarea lui Sexus… Daca n-ati citit sexus, poate ar fi bine s-o faceti.

Aceast Plexus e cel de-a doilea volum din seria “Rastignire trandafirie” (in engleza The Rosy Crucifixion). A fost publicata prima oara prin 1953, in Paris. La vremea lor, cartile lui Miller au generat ceva scandal, mai ales din partea feministelor: “Miller is a compendium of American sexual neuroses, and his value lies not in freeing us from such afflictions, but in having had the honesty to express and dramatize them”. Pe de alta parte, altii i-au laudat libertatea sexuala.

Nu e o idee buna sa asteptati filmul, va recomand sa cititi cartea :) .

Probabil ca o sa apara incurând si Nexus, care e cea de-a treia carte a seriei. I’ll keep you in touch.

Later Edit:

A aparut si Nexus. Imi place titlul, imi aminteste de StarCraft.

Suzeta

“Mi se spune «suzeta». Nu ştiu de ce, probabil pentru că sînt dulce sau copilăroasă” – Sînziana Buruiană

Copilăroasă, în sensul ca tot pe ce puna mana baga in gură. Dar la ce se referea prin dulce ? Oricum, fătuca n-arata rău, se pare ca stie si meserie, deci poate fi o partida buna.

N-am sa comentez mult, ca ma simt penibil, e ca si cum as lupta un meci de box cu un autist. Doar una mica. Cum naiba si-a numit familia Buruiană plodul “Sînziana” ?

Apocalipsa lui Boc

Desi pare o gluma, e cat de poate de real: exista un domn, Emil Bock, care a scris o carte care se cheama Apocalipsa.

Cat despre bugetari: afara cu ei !
Las’ ca ne guvernam singuri, cat ce complicat poate fi sa asfaltezi o strada sau sa faci un pod ?

Evident, glumesc, insa trebuie ca sistemul public sa fie mai eficient: un bugetar la 30 oameni mi se pare decent.
(acum avem un bugetar la 13 oameni)

Catedrala Opulentei Neamului

Prea m-am luat de fanaticii penticosatli, acum e randul mercantililor ritului ortodox.

Acum cateva zile BOR-ul a anuntat ca se imprumuta de la banci de 200,000,000 EUR sa construiasca Catedrala Mantuirii Neamului. Sau 400,000,000 ? Nu conteaza…

Anuntul se grabeste sa le linisteasca: banii nu sunt de la buget-ul prea mic al statului, ci sunt de la contributiile romanilor pe viitori 15 ani. Probabil ca romanii se vor ruga, si, Dumnezeu, in loc de mană, le va arunca catre 10 eur per familie.

N-am s-o iau pe urma multor discutii de pana acum, toate extrem de pertinente: de ce nu fac spitale, camine de batrani, cantine sociale, camine pentru copii ? Nu, pentru ca stiu de ce: ca orice alta institutie, ca orice SRL, BOR-ul trebuie sa produca bani. Multi !

Catedrala asta e un moft nascut dintr-un orgoliu fara masura, din interes si din mintea imputita a celor care ar trebui sa pastoreasca poporul asta zapacit.

Citeste tot post-ul