Archive for March, 2010

Cartile audio

In copilarie mi-a placut sa citesc. Am citit mult, insa pe diagonala. Pana pe la 16 ani, dupa ce citisem zeci de carti politiste, mama mi-a explicat ca este corect “cadavru”, nu “cavadru” cum ziceam eu. Abia acum, la batranete, am priceput ca pasajele descriptive pot fi foarte valoroase din punct de vedere estetic. Am inceput sa citesc, insa timpul nu-mi mai e prieten. Cand vad un roman mai gros stiu ca, in ciuda valorii sale, n-am sa-l pot duce la capat. Am inceput, spre exemplu, Notre Dame de Paris, si, dupa cateva saptamani, mi-am rugat prietena sa-mi indice pasajele care merita citite si sa-mi spuna finalul. Asa am fuşerit o capodopera.

Salvarea mi-a venit din ceva care se cheama carti audio, o ingenioasa gaselnita a ingineriei moderne. Cartile citite (a.k.a. carti audio) mi-au permis sa citesc unele opere pentru care n-as fi avut vre-odata timp sau interes: Bartleby, Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar, Moartea lu Ivan Ilici, Memoriile unei gheise (yak, io-s baietel), Imparatul mustelor etc. Cand pleci la drum, fie asculti Parazitii, ca toti lucratorii corporate cu veleitati de gangster, fie-l asculti pe Radu Beligan citindu-ti o opera veritabila. Eu am ales: o dau oricand pe Celine Dion pentru Tolstoi.

Ants

Parintii

Un foarte bun prieten a avut parte de un deces in familie. N-a fost nimic neasteptat, n-a ramas nimeni surprins, unele diagnostice medicale au darul de a trage concluzia cu mult inaintea evenimentelor.

Traim constant dramele de zi cu zi: ba ca nu ma iubeste, ba ca ma insala, ba ca n-am bani, ba ca am prea multi. Inecati in frivolitate, avem prea putina experienta in alinarea tristetilor veritabile.

Cand am aflat vestea, am fost complet incapabil sa-i spun ceva util, sa-i ofer vre-un sfat, vre-o incurajare. Daca l-ar fi parasit iubita i-as fi spus: “Las’ ca n-o fi ultima femeie de pe lume, si oricum era o vaca”. Daca ar fi ramas fara bani: “Las’ ca se rezolva, te ajut si eu un timp”. Daca si-ar fi rupt un picior, l-as inveseli: “Eh, stai in pat, te dai pe net, joci un joc”. Dar in acest caz ? E atat de final si de sententios: nici macar sa uite nu cred ca-si doreste.

Citeste tot post-ul

Poate fi blogul literatura ?

Intr-un interviu, o doamna, autoare de poezii si proza (nu i-am retinut numele), a spus: “In Romania exista mai multi oameni care scriu decat care citesc”. Recunosc ca-mi place fraza si ii gasesc justificarea printre zecile de bloguri pe care le navighez. Multi dintre noi, bloggerii, scriem ca sa ne aflam in treaba. Sau poate nu…

Citeste tot post-ul

Poezia romaneasca

Robert Serban si Andra Rotaru analizeaza motivul pentru care librarii din Romania refuza sa puna pe rafturile lor volume de poezie.

Inchin sa le dau dreptate librarilor. Nu pentru ca poezia romaneasca nu e valoroasa sau trebuie promovata (din contra!), doar ca publicul roman nu-si permite sa riste banii si asa prea greu adunati pe opere autohtone a caror valoare nu a fost confirmata. De aici cercul vicios: publicul care ar trebui sa confirme opera poetica nu o face pentru ca nu-si permite sa investeasca in experimente.

Consumatorul de poezie este mai putin numeros decat cel de proza; poezia cere, pe langa o cultura bogata, si o fire mai profunda, mai deschisa spre metafora, impodobita cu rabdarea de a tamlaci sensurile ascunse printre strofe. Librarii, in calitatea lor de agenti economici, au luat decizia corecta: promovarea titlurilor comerciale, destinate maselor, in defavoarea celor deosebite.

Cred ca solutia poeziei autohtone o reprezinta magazinele virtuale. La BuyBooks.ro, facem eforturi sa prezentam si sa promovam opera autorilor romani. Cu ajutorul editurilor si al autorilor insisi, vom reusi sa satisfacem apetitul publicului consumator de poezie romaneasca, prea putin valorosi din punct de vedere economic pentru librariile traditionale.

Dumnezeu, sclavul nostru

Intotdeuna, cand ascult o predica, ma frapeaza formulari de genul: “slugile tale”, “sclavii tai”, “nevrednici de mila ta”, “dupa mare voia ta”.

Oare, cand ne-a creat dupa chipul si asemanarea lui, El chiar si-a dorit sa se vada pe sine in genunchi ? Chiar si-a dorit sa se vada injosit ? Imbecilizat si ignorant ? De ce nu ne-a facut gaste ? Era mai simplu pentru toata lumea.

Nu s-a plictisit de atatea gemete, de atata lipsa de vointa, de abandon ? Ce chin suporta bietul Dumnezeu sa i se strige miliarde de “Amin” ? Milioane de râme care repeta pana la aberatie niste cuvinte fara noima, strigate-n sus ? De ce-l taram in mizeria noastra ? De ce-i atribuim toate acele calitati josnice ? Gelozie ? Furie ? Teama ? Suspiciune ?

Citeste tot post-ul

Stramba-i casa ta, Doamne

Am citit mai devreme un post minunat, in gasiti aici: Patul lui Procust în casa Domnului.

Intr-adevar, exista o logica in a avea doar preoti casatoriti: unul necasatorit ar putea cadea in pacat, ar abuza de calitatea lui de lider spiritual si le-ar imperechea pe bietele enoriase. Eu, in lipsa fricii de nevasta, asa as face, dintr-un spirit crestinesc de iubire fata de aproapele cu sanii mari.

Citeste tot post-ul