Archive for August, 2010

Mea culpa

Drama celui care se indoieste este mai grea decat a celui care neaga, scepticul este mai trist decat diavolul. E mai simplu sa traiesti pentru o cauza, buna sau rea, decat sa fii prins la mijloc. Constiinta nu e decat un capriciu si un blestem al nehotaratului. Agatat intre Rai si Iad, el nu-l incanta nici pe Dumnezeu, nici pe Diavol. Incapabil sa-si aleaga o cale, scepticul poarta cu fala steagul mediocritatii. Odata ce a imbratisat indoiala, se pomeneste incapabil de a milita pentru o cauza, obligat sa le refuze pe toate, caci toate-i par la fel de improbabile. Este obligat sa pustiasca totul, sa fie un promotor al anarhiei.

Au trecut zeci de ani de cand am crezut in ceva. Am o aversiune viscerala contra supunerii, insa am ajuns sclavul neincrederii. Sunt echidistant pozitionat de sacru, de profan si, mai nou, de oameni. Nu pot sa aleg o cauza, o forta morbita ma tine departe de certitudini. Mi-e teama sa nu gresesc: cum poate omul sa aleaga intre supunerea oarba si aroganta diabolica ?

Caut oare adevarul ? Nu.
Sunt doar un fanatic al intrebarilor, un ezitant profesionist, am facut din indoiala nesfarsita un crez. Pofta de nehotarare ma impiedica sa traiesc, frica de erori ma paralizeaza. Cu timpul, indoiala s-a dovedit prea stresanta, am preschimbat-o cu o indiferenta relaxata.

Port in mine cea mai eficienta forma de trufie: nu sunt nici mai destept, nici mai frumos ca ceilalti, sunt mai lucid. Credinciosii sunt confuzi, le lipseste marea revelatie a luciditatii, la care doar eu am acces. Cei eruditi sunt incapabili sa identifice esenta, voalul de pe ochi ii tine inglodati in detalii. Luciditatea imi ofera un ascendent si asupra sufletului, si asupra mintii.

Dispretul este arma care m-a scos din micimea in care m-am scaldat, m-a ridicat deasupra gloatei si m-a izolat de ea. Iar blazarea imi serveste ca un impenetrabil scut. Am terminat-o cu omenirea. N-a mai ramas decat sa ma cert cu zeii, sa atentez contra Dumnezeilor la moda.

Am construit o piramida de indoieli si intrebari, monument al vesniciei mele nesupuneri. Iar in varf am plantat crucea trufiei, stindard ironic al supunerii fata de propriul meu ogoliu.

Vanity is my favorite sin” – Devil’s Advocate

Catre credinciosi

Daca aud voci sau daca vorbesc fasa sens, ma trimiteti la nebuni. Dar daca fac toate acestea in numele unei divinitati unanim acceptate, ma iubiti. Daca am norocul sa vorbesc lucruri placute urechilor voastre, am sansa sa ma canonizati, voi fi unul dintre prea-multii preafericiti din calendar.

Nu va mai ajunge pamantul, va trebuie tot universul. Nu va ajunge timpul de aici, va trebuie eternitatea. Nu va ajunge viata de aici, trebuiesa stapaniti si Imparatia Ceruruilor. Sufletul vostru musteste de lacomie.

Unii ar da tot ce au pe pamant pentru cateva minute de dialog cu Creatorul, dar pentru fanatici conversatia divina e ceva cotidian. Nu va ajunge sa predicati multimilor, vreti ca Dumnezeu insusi sa va asculte ineptiile. Imi descrieti voia Domnului, credeti ca sunteti capabili cuprindeti intreg suflul creator. Dati dovada de o trufie la care nu s-a incumetat nici un cuceritor. Va simtiti intreptatiti sa-l plictisiti pe cel-fara-de-sfarsit pana la sfarsitul timpului, sa-l subjugati rugilor voastre puerile.

Mintiti fara rusine, predicati viziunea voastra ca pe un adevar divin. V-ati facut din minciuna un mod de a trai, sperati ca, daca credeti cu tarie, minciuna se va transforma in adevar. In fapt, nu faceti decat sa tociti dintii propriei constiinte, sa nu va mai supere pe viitor.

Refuzati sa ganditi, preferati sa va predati in fata unei povesti neconfirmate, in loc sa cercetati. Cautati intr-o carte veche, destul de prost scrisa, sensuri care n-au existat niciodata. Charisma unui predicator fara constiinta va elibereaza de datoria voastra de a rationa. Lasitatea voastra e magulita de povata de capatai a opresorilor vostri: “Crede si nu cerceta”.

Ati ucide in numele credintei, ati apela la orice fel de atrocitati pentru ca zeul vostru sa invinga. Istoria ne arata ca nu aveti nevoie decat de o conjunctura prielnica.

Sunteti invidiosi pe seninatatea celui care judeca, pe libertatea celui care mai poate sa zambeasca autentic. Nu veti avea odihna pana cand ultimul om liber nu-si va purta capul plecat si nu va saruta simbolul nemerniciei voastre.

Dawkins

A aparut o noua carte, Dawkins: o amagire ? , care incearca sa-l puna la zid pe scandalagiul Richard Dawkins, ateu convins, unul dintre putinii atei fanatici. Fanatismul e un drept al oamenilor religiosi, asa ca presupun ca Dawkins s-a lasat “dus” de pasiune.

McGrath a lucrat in domeniul biologiei celulare, a priceput ce-i cu evolutia, teoretic e mai aproape de stiinta decat vre-un Preasfintit preamarit si preagras.
Ramane de vazut daca a luat-o razna sau daca are dreptate… Am s-o citesc, si am sa va zic ce-i cu ea.