Citat din “Cea mai frumoasa istorie a lui Dumnezeu“, de Jean Bottero-asiriologul, Marc-Alain Quaknin-rabinul si Joseph Moingt- iezuitul

“Religia are intotdeauna tendinta sa se puna in locul lui Dumnezeu, sa-i oblige pe oameni sa treaca prin ea pentru a-l gasi pe Dumnezeu. Pentru multi, Dumnezeu se afla in cult sau in ceremoniile religioase, nicaieri in alta parte. Religia inseamna deci obligatiile si traditiile religioase cu ajutorul carora iti inchipui ca ai acces la Dumnezeu sau ca il multumesti pe Dumnezeu. Aceasta este conceptia de care Isus s-a despartit.

Sa fim bine intelesi ! Nu spun ca nu este nevoie de toate aceste lucruri. Dimpotriva, este intotdeauna nevoie, dar esentialul nu sta in ele, spre deosebire de ceea ce cred multi, mai ales integristii, fundamentalistii, traditionalistii de orice fel!”

Descrierea carti, oferita de editura:

Într-o zi, acum circa 3300 de ani, în Orient, lânga peninsula Sinai, a aparut ideea unui Dumnezeu unic. „Inventatorul” acestui dumnezeu se numea Moise. De ce Dumnezeul unic i „s-a aratat” lui Moise? De ce tocmai acolo? Cine este acest Dumnezeu în comparatie cu numerosii dumnezei care îl înconjoara? Cum se manifesta? De ce „se aliaza” cu un popor? Care e sensul Decalogului pe care El l-a dat poporului „sau”, Israel?

Cum îl vad evreii pe acest Dumnezeu si ce spun despre El? Ce înseamna pentru ei? De ce nu-i rostesc numele? Ce legaturi exista între Biblie si Talmud? Cine era Isus pentru primii crestini? Cum este înfatisat în Evanghelii? De ce l-au numit Cristos sau Fiul lui Dumnezeu? De ce crestinii vorbesc despre un Dumnezeu „Trinitar”? Cum au ajuns la aceasta idee? Nu cumva se întorc la o forma de politeism?

Fara sa apeleze la un jargon inaccesibil, fiecare cu stiinta si convingerea sa, trei specialisti, un istoric, specialist in religiile Mesopotamiei, un rabin si un preot iezuit, raspund unor întrebari pe care ni le punem cu totii.