M-am ambitionat, am muncit si mi-am luat apartament. Pe firma.

Spre deosebire de toate tarile unde firmele sunt sprijinite, unde initiativa e sprijinita, in Romania e invers. Guvernul gandeste: daca au initiative inseamna ca vor sa faca bani; daca vor sa faca inseamna ca e posibil sa reuseasca; daca o sa reuseasca, o se ne dea si noual; deci, hai sa luam partea noastra inainte. Asa ca, 1.5% din valoarea apartamentului, e platita anual catre stat sub forma de impozit.

Impozitul pe un apartament de 3 camere este undeva inspre 10,000 ron, adica aproape o suta de milioane de lei vechi. In marea lor bunatate, ne lasa sa-l platim in doua rate, una-n martie si una-n septembrie.

Am fost sa-l platesc. Mi-am aplecat capul cam 30 de cm sa cobor la nivelul ghiseului si ma simteam deja umilit. Doamna de acolo a asteptat, psihologic, 30 de secunde pana sa-mi acorde atentie. Poate avea treaba, nu-i imposibil (imporbabil e), dar putea sa zica un “ma scuzati o secunda”. Apoi, face o minune pe calculator, cum numai ea stie, si ma trimite la casierie. Aici ma intampina o doama care, culmea, zambea si mi-a facut despartirea de bani mai putin dureroasa.

Ma intorc la ghiseu si urmeaza urmatorul dialog:
- V-am adus chitanta, as avea nevoie si de un atestat fiscal…
- Cererea, delegatia, timbru de 4 ron si semnatura ca nu aveti datori !
- Eu sunt administratorul firmei, mai am nevoie de delegatie ?
- Da, ai nevoie de delegatie ! Firma de deleaga pe tine sa ridici certificatul fiscal !
- Si de unde as pute obtine aceste formulare ?
- De la Xerox. Le completezi si apoi mergi <nu stiu unde> sa iei semnatura ca firma n-are datorii

De ce trebiue sa cumpar formulare ? De ce nu-s gratuite ? De ce costa 1 RON cele doua foi prost copiate ?
In fine, merg la Xerox, cumpar formularele, cumpar pix, le completez si merg la ghiseul cu datoriile. Omul ala, desi tanar, a invatat de la predecesorii lui: plin de importanta, a analizat el cererea, a strambat din nas, a verificat in computer, a mai verificat o data cererea, a rasuflat nefericit si a semnat.

Ma intorc la ghiseu:
- V-am adus actele, sper ca le-am completat bine…
- Nu inteleg nimic din scrisul asta !
- Imi pare rau, de obicei scriu la calculator, mi-am pierdut deprinderile…
- Dacã ãsta-i nouã…. (se refera la cifra 9)
- Este, cu putina indulgentã, zic eu zambind
- Râzi, ha ?

Poate n-am fost clar: un inspector financiar mi-a zis “Râzi, ha” la ghiseul administratiei financiare. “Doamna” aceea stie ca eu am platit vre-o 10,000 ron ? Probabil ca salariul ei pe ceva timp. Stie ca ma serveste timp de doua minute ? E chiar atat de greu sa imi arate respectul pe care-l merita un om jecmanit de stat ?

Nu am comentat pentru ca aveam neaparata nevoie de actul ala si mi-era frica de un “nu se poate azi, faceti cerere”. Si mi-e rusine. Inca odata, mi-am confirmat ca fac parte din acest neam.

Popor de slugi. Popor de bugetari. Popor de comunisti fara coaie.