Au trecut zeci de ani de cand am crezut in ceva. Am o aversiune viscerala contra supunerii, insa am ajuns sclavul neincrederii. Sunt echidistant pozitionat de sacru, de profan si, mai nou, de oameni. Nu pot sa aleg o cauza, o forta morbita ma tine departe de certitudini. Mi-e teama sa nu gresesc: cum poate omul sa aleaga intre supunerea oarba si aroganta diabolica ?

Caut oare adevarul ? Nu.
Sunt doar un fanatic al intrebarilor, un ezitant profesionist, am facut din indoiala nesfarsita un crez. Pofta de nehotarare ma impiedica sa traiesc, frica de erori ma paralizeaza. Cu timpul, indoiala s-a dovedit prea stresanta, am preschimbat-o cu o indiferenta relaxata.

Port in mine cea mai eficienta forma de trufie: nu sunt nici mai destept, nici mai frumos ca ceilalti, sunt mai lucid. Credinciosii sunt confuzi, le lipseste marea revelatie a luciditatii, la care doar eu am acces. Cei eruditi sunt incapabili sa identifice esenta, voalul de pe ochi ii tine inglodati in detalii. Luciditatea imi ofera un ascendent si asupra sufletului, si asupra mintii.

Dispretul este arma care m-a scos din micimea in care m-am scaldat, m-a ridicat deasupra gloatei si m-a izolat de ea. Iar blazarea imi serveste ca un impenetrabil scut. Am terminat-o cu omenirea. N-a mai ramas decat sa ma cert cu zeii, sa atentez contra Dumnezeilor la moda.

Am construit o piramida de indoieli si intrebari, monument al vesniciei mele nesupuneri. Iar in varf am plantat crucea trufiei, stindard ironic al supunerii fata de propriul meu ogoliu.

“Vanity is my favorite sin” – Devil’s Advocate

Nu va mai ajunge pamantul, va trebuie tot universul. Nu va ajunge timpul de aici, va trebuie eternitatea. Nu va ajunge viata de aici, trebuiesa stapaniti si Imparatia Ceruruilor. Sufletul vostru musteste de lacomie.

Unii ar da tot ce au pe pamant pentru cateva minute de dialog cu Creatorul, dar pentru fanatici conversatia divina e ceva cotidian. Nu va ajunge sa predicati multimilor, vreti ca Dumnezeu insusi sa va asculte ineptiile. Imi descrieti voia Domnului, credeti ca sunteti capabili cuprindeti intreg suflul creator. Dati dovada de o trufie la care nu s-a incumetat nici un cuceritor. Va simtiti intreptatiti sa-l plictisiti pe cel-fara-de-sfarsit pana la sfarsitul timpului, sa-l subjugati rugilor voastre puerile.

Mintiti fara rusine, predicati viziunea voastra ca pe un adevar divin. V-ati facut din minciuna un mod de a trai, sperati ca, daca credeti cu tarie, minciuna se va transforma in adevar. In fapt, nu faceti decat sa tociti dintii propriei constiinte, sa nu va mai supere pe viitor.

Refuzati sa ganditi, preferati sa va predati in fata unei povesti neconfirmate, in loc sa cercetati. Cautati intr-o carte veche, destul de prost scrisa, sensuri care n-au existat niciodata. Charisma unui predicator fara constiinta va elibereaza de datoria voastra de a rationa. Lasitatea voastra e magulita de povata de capatai a opresorilor vostri: “Crede si nu cerceta”.

Ati ucide in numele credintei, ati apela la orice fel de atrocitati pentru ca zeul vostru sa invinga. Istoria ne arata ca nu aveti nevoie decat de o conjunctura prielnica.

Sunteti invidiosi pe seninatatea celui care judeca, pe libertatea celui care mai poate sa zambeasca autentic. Nu veti avea odihna pana cand ultimul om liber nu-si va purta capul plecat si nu va saruta simbolul nemerniciei voastre.

McGrath a lucrat in domeniul biologiei celulare, a priceput ce-i cu evolutia, teoretic e mai aproape de stiinta decat vre-un Preasfintit preamarit si preagras.
Ramane de vazut daca a luat-o razna sau daca are dreptate… Am s-o citesc, si am sa va zic ce-i cu ea.

Timp de 50 de ani, comunistii ne-au impartit in doua cete, taranii si muncitorii. Speriata de deposedari si incantata de beneficii, populatia rurala s-a ingramadit in fabricile ceausiste si i-au lasat pe cei batrani sa se ingrijeasca de putinul pamant ramas. Mutati la oras, au conceput copii, au cumparat carti pentru gravide, i-au nascut si i-au crescut, si-napoi la sat nu s-au mai intors.

Imaginea taranimii perfecte, asa cum o avem noi in cap e cam asa: oameni fericiti, cu palarioare in cap, care simt multumirea atunci cand isi sapa pamantul, canta in cor si se bucura de placerile simple ale vietii. Si urla “Noi vrem pamant !”. Desi perfecta pentru Sorescu, desi adevarata pentru secolele trecute, e o aberatie economica. Astazi, e imposibil sa faci agricultura fara utilaje, fara a avea suprafete enorme de teren care sa merite investitiile. Acum, economia ne impinge spre o noua colectivizare; si, ma tem, ca noua colectivizare nu va fi cu mult mai buna decat cea veche.

“Nu vremurile sunt sub om, ci bietul om sub vremuri” – atunci erau turcii si tatarii, acum sunt goana dupa eficienta, criza si o serie de guverne incompetente. Taranul nostru nu si-a croit soarta niciodata, s-a adaptat nedreptatilor, “capul plecat sabia nu-l taie”. Taranul nostru nu e puturos, el nu exista. In locul taranimii luminoase, zac multi oameni gri, in case gri, cu sufletul gri, uitandu-se cu amaraciune la campurile lor gri.

Am inteles ca vor sa modifice si codul civil si cel penal. N-ar fi o idee rea, insa, avand in vedere ca legislativul nostru este incompetent, poate ca e mai bine sa asteptam.

Si ca sa nu va plictisesc cu postul asta pus aiurea, aveti mai jos doua reclame bestiale:

Aceast Plexus e cel de-a doilea volum din seria “Rastignire trandafirie” (in engleza The Rosy Crucifixion). A fost publicata prima oara prin 1953, in Paris. La vremea lor, cartile lui Miller au generat ceva scandal, mai ales din partea feministelor: “Miller is a compendium of American sexual neuroses, and his value lies not in freeing us from such afflictions, but in having had the honesty to express and dramatize them”. Pe de alta parte, altii i-au laudat libertatea sexuala.

Nu e o idee buna sa asteptati filmul, va recomand sa cititi cartea .

Probabil ca o sa apara incurând si Nexus, care e cea de-a treia carte a seriei. I’ll keep you in touch.

Copilăroasă, în sensul ca tot pe ce puna mana baga in gură. Dar la ce se referea prin dulce ? Oricum, fătuca n-arata rău, se pare ca stie si meserie, deci poate fi o partida buna.

N-am sa comentez mult, ca ma simt penibil, e ca si cum as lupta un meci de box cu un autist. Doar una mica. Cum naiba si-a numit familia Buruiană plodul “Sînziana” ?

Cat despre bugetari: afara cu ei !
Las’ ca ne guvernam singuri, cat ce complicat poate fi sa asfaltezi o strada sau sa faci un pod ?

Evident, glumesc, insa trebuie ca sistemul public sa fie mai eficient: un bugetar la 30 oameni mi se pare decent.
(acum avem un bugetar la 13 oameni)

Acum cateva zile BOR-ul a anuntat ca se imprumuta de la banci de 200,000,000 EUR sa construiasca Catedrala Mantuirii Neamului. Sau 400,000,000 ? Nu conteaza…

Anuntul se grabeste sa le linisteasca: banii nu sunt de la buget-ul prea mic al statului, ci sunt de la contributiile romanilor pe viitori 15 ani. Probabil ca romanii se vor ruga, si, Dumnezeu, in loc de mană, le va arunca catre 10 eur per familie.

N-am s-o iau pe urma multor discutii de pana acum, toate extrem de pertinente: de ce nu fac spitale, camine de batrani, cantine sociale, camine pentru copii ? Nu, pentru ca stiu de ce: ca orice alta institutie, ca orice SRL, BOR-ul trebuie sa produca bani. Multi !

Catedrala asta e un moft nascut dintr-un orgoliu fara masura, din interes si din mintea imputita a celor care ar trebui sa pastoreasca poporul asta zapacit.

Cine sunt cei mai credinciosi oameni ? Intotdeauna cei la ananghie, ca asa e firea omului, sa se roage doar la greu. Familii sarace vor dona cate 10 Eur, crezand ca Dumnezeu le va multumi si le va acorda cateva clipe de fericire lumeasca. Cand colo, un sobor de preoti grasi si mercantili vor patrona peste o cladire imensa, fara suflet, de care insusi Dumnezeu va fi jenat. Sunt sigur ca vom asista la o minune divina, unde mizeria va fi inlocuita de ceva frumos: catedrala se va inalta impunatoare si rece, ingropand dramele mizerabile ale milioanelor de cotizanti.

Cine va beneficia de catedrala asta ? Poporul ? Nu, ca la cat suntem de prosti, nici macar turism n-o sa producem suficient cât sa asigure costurile de intretinere. Nu, va fi locul de joaca al marilor popi, care va fi intretinut tot din contributile enoriasilor.

BOR-ul n-are nici o treaba cu poporul asta, cum n-a prea avut nici in trecut. Timp de 1500 de ani ne-au inoculat frica de Dumnezeu si acum culege roadele supunerii. In spatele credintei zace o intreaga industrie profitabila: nunti, botezuri, inmormantari, agricultura, tranzactii imobiliare, constructii si carti religie.

Daca tot îi platim lui Dumnezeu taxa de protectie, de ce nu i-o platim direct, cu fapta sau cu gandul? Ciudat cum preferam sa o platim cash unor speculanti care ne exploateaza si teama si vanitatea.

…. pacatele-ti sunt iertate, mergi in pace. La iesire, achita 10 Eur, taxa de audienta cereasca.

Ma gandesc ca se joaca de-a copacii. Sau ca se antreneaza pentru dirijarea circulatiei rutiere.

Poza e a unor pastori romani, e luata de pe Facebook, sper ca nu violeaza vre-un copyright.
La fel ca si ORDA, am inteles ca Dumnezeu ia spaga. E baiat destept, greu sa-i faci flagrant: in loc sa ia personal banii, ma someaza sa-i depun intr-o anume caseta dintr-o anume biserica. Evident, nu da chitanta, ca e proba materiala la proces. Daca e sa-L dai in gat, n-ai martori, ca si aia sunt ai Lui: Martorii lui Iehova.