I have opinions of my own –strong opinions– but I don’t always agree with them.
Cartile audio
In copilarie mi-a placut sa citesc. Am citit mult, insa pe diagonala. Pana pe la 16 ani, dupa ce citisem zeci de carti politiste, mama mi-a explicat ca este corect “cadavru”, nu “cavadru” cum ziceam eu. Abia acum, la batranete, am priceput ca pasajele descriptive pot fi foarte valoroase din punct de vedere estetic. Am inceput sa citesc, insa timpul nu-mi mai e prieten. Cand vad un roman mai gros stiu ca, in ciuda valorii sale, n-am sa-l pot duce la capat. Am inceput, spre exemplu, Notre Dame de Paris, si, dupa cateva saptamani, mi-am rugat prietena sa-mi indice pasajele care merita citite si sa-mi spuna finalul. Asa am fuşerit o capodopera.
Salvarea mi-a venit din ceva care se cheama carti audio, o ingenioasa gaselnita a ingineriei moderne. Cartile citite (a.k.a. carti audio) mi-au permis sa citesc unele opere pentru care n-as fi avut vre-odata timp sau interes: Bartleby, Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar, Moartea lu Ivan Ilici, Memoriile unei gheise (yak, io-s baietel), Imparatul mustelor etc. Cand pleci la drum, fie asculti Parazitii, ca toti lucratorii corporate cu veleitati de gangster, fie-l asculti pe Radu Beligan citindu-ti o opera veritabila. Eu am ales: o dau oricand pe Celine Dion pentru Tolstoi.
about 1 year ago
Mda…Si eu sunt consumatoare de carti, de la varsta prescolara. Mie cartile citite imi induc, subtil, un film coerent, in minte. De aceea citesc intotdeauna cu vocea mintii mele, si fug de audiobook-uri. Ala e filmul lor, nu al meu.
about 1 year ago
Eu sunt inca la scoala, gimnaziu…Si am o groaza de teme si teste , dar tot imi pot face timp pentru citit.Nu va putea nimeni sa inlocuiasca o carte cu ceva ce auzi. Cand citesti vezi, nu auzi….
about 1 year ago
Sunt doar partial de acord. Creierul functioneaza in principal in imagini, fie ca citesti un cuvant, fie ca-l auzi, creierul il va traduce in imagini.
In plus, la o carte audio, ai avantajul sa fie citita de cineva care, de bine de rau, a aprofundat repsectiva opera. In consecinta, te va ajuta si inflexiunile vocii sale, si parerea lui personala.
about 1 year ago
Ca sa zic si eu… Sunt de parere ca cel mai bun mod de a pricepe o carte este urmatorul: mai intai, audio-book-ul (ca sa stii despre ce este vorba in cartea respectiva).Apoi, filmul-pentru a avea in minte personajele, portretul lor fizic, etc.) Iar apoi-optional-si cartea, care nu mai este neaparat necesara (decat ca sa vezi cu ochii tai scrisul, despre ce este vorba acolo, cu cuvintele autorului, in original).Eu asa am facut de cateva ori, si rezultatul a fost unul nemaipomenit !
about 1 year ago
@admin>>”In plus, la o carte audio, ai avantajul sa fie citita de cineva care, de bine de rau, a aprofundat respectiva opera.”
Discutabil. Nu ma intereseaza cat aprofundeaza ei opera, ci ceea ce transmite vocea lor. Actorii romani nu au stiinta citirii sau pe cea a dublajelor, sa va aduc aminte de desenele animate dublate in limba romana? Horror.
about 1 year ago
Aici sunt de acord, si am chiar un exemplu stralucit: Ion Caramitru in Domnisoara Christina. Singur in masina, mi s-a facut jena sa-l mai ascult cand l-am auzind soptind, lasciv si gutural: “Igor, te iubesc”.
Pe de alta parte, am ascultat si Bartelby, citit de Radu Beligan: exceptional. Alaturi de el, in ordine descrescatoare: Rebenciuc, Visan, Diaconu.
Andrei Plesu citeste foarte bine, pentru prima oara l-am inteles pe Toparceanu (si mi-a placut). Intonatia a facut diferenta intre cretinatatea pe care am studiat-o la scoala si “intentia autorului”.
Nici crainici radio mai tineri nu citesc rau (ex. Dobrovolschi).