Cultura si maneaua

Evil Harry Potter

Incep printr-un citat luat de aici.

De ce este oare atât de greu oamenilor să creadă că seria Harry Potter. ar putea să-i introducă usor într-o practică ocultă contemporană? Nu e deloc surprinzător faptul că si Rowling si fanii neagă orice intentie de a initia oamenii, în special copii, în vrăjitorie. Oricum, e de notat reactia ei fată de coperta editiei “H.P. si piatra vrăjitorului” publicată la Editura Scholastic. In timpul unui interviu din aprilie 1999 despre ilustratiile diverselor editii ale cărtilor sale, Rowling a comentat entuziasmată: “Coperta editiei Scholastic ilustrează cel mai bine modul în care mi-am imaginat cum ar trebui să apară cartea. Seamănă cu o carte de vrăji datorită culorilor si a stilului ilustrational”.

Toată activitatea vrajitorească a lui Harry din cărtile lui Rowling are un corespondent în viata reală. Să începem prin a ne uita la programul scolii Hogwarts. Este un program de 7 ani care seamănă foarte bine cu învătătura oferită de Ordo Anno Mundi (OAM), o grupare ocultă din Londra care venerează serpii. Ca si scoala Hogwarts, cei de la OAM oferă un program de instruire de 7 ani. Programa de la OAM include si un curs despre “vechile rune”

Nu e adevarat, mi-a zis mie o reptila de la Antipa.

Rowling mai descrie si practica ghicirii în globul de cristal cu aceeasi acuratete si foarte putină imaginatie. Profesorul de divinatie de la Hogwarts le spune copiilor: “Ghicitul în globul de cristal este o artă extrem de rafinată. Vom începe cu relaxarea mintii si a ochilor ca să ne limpezim ochiul interior si supraconstiinta” (Rowling, “Harry Potter, prizonier în Azkaban” – pg.297). Aceasta este o descriere exactă a practicii ghicitorilor. Ea este folosită pentru a intra în transă si pentru a lua astfel legătura cu lumea spirituală într-o încercare de aflare a viitorului. Cea mai înfiorătoare practică ocultă descrisă se află în volumul IV, când Harry este răpit printr-o vrajă si dus într-un cimitir unde este descris un ritual satanic în cele mai groaznice amănunte.

Am dezbatut chestiunea cu Aristotel si am stabilit ca nu se poate comunica cu lumea de dincolo.

Sfatul meu e sa lasati copii sa citeasca Harry Potter, e o carte excelenta care le va stimula imaginatia. Ii va introduce intr-un univers in care totul e posibil si-i va incuraja sa viseze. Asa trebuie traita copilaria; pot sa fie seriosi dupa ce trec de 80 de ani, ca mai devreme nu merita.

Dar, nu uitati povata unui banc care mi-a placut: daca ii veti auzi vorbind sanscrita veche, ucideti-i cat mai puteti, mai tarziu va fi mult mai greu.

Blank links

M-am gandit sa va zic de o noua aparitie, Funeralii Fericite. N-am apucat sa-o citesc, insa am auzit de bine de el. Poate o sa revin cu detalii, poate nu…

Am umblat de nebun pe la anticariate si am iesit stresat de acolo: au niste preturi de te doare ficatul. Carti pe care noi le vindem la 5 sau 10 lei, noi, ei le vand la 20-25.

Va invit sa cititi si recenzia “Cea mai frumoasă femeie din oraş şi alte povestiri”, pare interesanta.

Si mai avem o recenzie interesanta, Gandhi. Sunt un soldat al păcii , carte pe care chiar v-o recomand. Am inceput-o, sper s-o mai si termin. A aparut si recenzia pentru cel de-al doilea volum, Si India va fi libera.

In Ghidul Dada pentru postumani, Andrei Codres a compus un dictionar de termeni cu o ordine aparent aleatoare, dupa parcurgerea caruia cititorul ramane insa cu o imagine clara si convingatoare a istoriei dadaismului, a influentei sale in cultura secolului 20, a perenitatii dadaismului (‘Dada nu rugineste’) ca concept si ca simbol al libertatii contrapuse constrangerii sistemelor.

O carte romaneasca: Medgidia, orasul de apoi. Si una spaniola: Marina lui Zafon.

Dawkins

A aparut o noua carte, Dawkins: o amagire ? , care incearca sa-l puna la zid pe scandalagiul Richard Dawkins, ateu convins, unul dintre putinii atei fanatici. Fanatismul e un drept al oamenilor religiosi, asa ca presupun ca Dawkins s-a lasat “dus” de pasiune.

McGrath a lucrat in domeniul biologiei celulare, a priceput ce-i cu evolutia, teoretic e mai aproape de stiinta decat vre-un Preasfintit preamarit si preagras.
Ramane de vazut daca a luat-o razna sau daca are dreptate… Am s-o citesc, si am sa va zic ce-i cu ea.

Cum sa fugi de puscarie

Odata cu TVA-ul, s-au adoptat si Noul Cod de Procedura Civila plus Noul Cod de Procedura Penala. N-ar strica sa le cititi, asa, de lectura. O sa vedeti procedura prin care se da cineva in judecata, protocolul curtii de judecata, procedurile aplicate in cazul proceselor civile si penale. Fun Fun Fun !

Am inteles ca vor sa modifice si codul civil si cel penal. N-ar fi o idee rea, insa, avand in vedere ca legislativul nostru este incompetent, poate ca e mai bine sa asteptam.

Si ca sa nu va plictisesc cu postul asta pus aiurea, aveti mai jos doua reclame bestiale:

Apocalipsa lui Boc

Desi pare o gluma, e cat de poate de real: exista un domn, Emil Bock, care a scris o carte care se cheama Apocalipsa.

Cat despre bugetari: afara cu ei !
Las’ ca ne guvernam singuri, cat ce complicat poate fi sa asfaltezi o strada sau sa faci un pod ?

Evident, glumesc, insa trebuie ca sistemul public sa fie mai eficient: un bugetar la 30 oameni mi se pare decent.
(acum avem un bugetar la 13 oameni)

Filozoful si boala

Sunt ipohondru. Daca ma doare stomacul, nu dau vina pe cei trei litri de Cola pe care i-am baut mai devreme, ci dau vina pe vre-o tumoare abjecta. Daca ma doare capul, e clar, ma paste un anevrism, urmate de vre-un atac cerebral. Ce sa mai zic de amigdala care, sunt sigur, a putrezit deja.

Ce ma bucura este ca am gasit intr-un idol personal, Cioran, aceleasi temeri pe care le am si eu. intr-o carte intreaga, d-na Marta Petreu trateaza modul in care marele filozof a conversat cu boala, cu durerea si cu teama. Maine am sa rasfoiesc “Despre bolile filosofilor. Cioran” si am sa va zic daca merita sau nu.

Daca ti-e lene sa gandesti

“Fa ce zice popa, nu ce face popa”.

In postul ce urmeaza am sa-mi dau cu firma-n cap si am sa vorbesc despre un gen deloc restrans, carti autoperfectionare. In tineretea mea am citit cateva zeci, filtrate de impresia pe care mi-o lasa poza de pe coperta. Asa ca am avut norocul sa citesc maculatura buna si rea, cu solutii pentru babe nefericite, pentru adulti cu cosuri si pentru manageri de top.

Definitiv, cartile despre autoperfectionare nu sunt documentatie de specialitate. Insa, trebuie sa le-o recunosc, au un atu: expun intr-un mod simplu idei banale care, insa, nu ar fi trecut prin capul cititorului. Cartile de autoperfectionare mai au un merit: stiu sa motiveze cititorul. E adevarat, pe termen lung nu fac mare branza, insa, cateva zile, persoana este influentata pozitiv.

Citeste tot post-ul

Cafea cu securisti

A aparut “Confesiunile unui cafegiu” in format de carte audio, in lectura lui Victor Rebengiuc (un mare actor care a trait si vremurile acelea).

Cartea s-a vandut ca portocalele de pe vremea lui Ceausescu. Ida Citila, pe care l-am mai folosit odata drept sursa de inspiratie, ne explica:
“În paginile cărţii e multă bârfă. Caterincă şi cancan. Zaiafet şi şaradă. Atmosfera din spatele teghelei comuniste e stropită cu whiskyşor şi aromată cu o cafea specială. În cartea lui Gheorghe Florescu e o lume specială. Autorul a reuşit ca dintr-un univers de carton să dezlege cu bine pregătita sa cafea Avedis iţele unei lumi ascunse, de pile, cunoştinţe şi relaţii, peste care trona falnic SECURITATEA.

Citeste tot post-ul

Minima Moralia lui Plesu

Audiobook Minima MoraliaDesi, intr-un post trecut am incercat sa-l cert pe dl. Plesu, nu pot sa trec peste faptul ca este un mare filozof. I-am citit “Despre ingeri” si, in afara unui usor zel religios, mi-a placut. I-am citit cartea Mimina Moralia si mi-a placut. Acum a produs-o si in format de carte audio, ceea ce este excelent. DDaca sunteti darnici si v-ati luat recent salariul, va recomand calduros audiobook-ul Minima Moralia. E mare, are 4 CD-uri !

Atentie insa, e doar pentru cei care “cunosc sensul cuvantului fortuit”.
De ce ? Iata un fragment:

Civilizaţiile sînt, uneori, în glorioasa lor suficienţă, modalităţi de a nu pricepe plînsul. Roma, de pildă, pare un bloc impasibil între lacrimile greceşti ale lui Oedip şi ale Antigonei şi cultul înlăcrimat rezervat patimilor de Evul Mediu. Roma este un impozant episod mineral al umanităţii: piatră şi legi. Avea nevoie, în finalul ei, de intervenţia lichefiantă şi lichidatoare a unui Robinson. O spune, între alţii, Shakespeare, în Titus Andronicus, o piesă citită de obicei în pripă, ca un eşec scuzabil. Sînt prea mulţi morţi — se spune — în piesa aceasta; e prea mult sînge. Dar sîngele ţîşneşte firesc — ca o exasperare — pe fondul unei umanităţi la fel de împietrite ca puzderia de statui care o populează. Shakespeare invocă mereu, cu o discretă eficienţă, spectrul învîrtoşării.

si mai sunt atat de multe…

Cea mai frumoasa istorie a lui Dumnezeu

Citat din Cea mai frumoasa istorie a lui Dumnezeu, de Jean Bottero-asiriologul, Marc-Alain Quaknin-rabinul si Joseph Moingt- iezuitul

“Religia are intotdeauna tendinta sa se puna in locul lui Dumnezeu, sa-i oblige pe oameni sa treaca prin ea pentru a-l gasi pe Dumnezeu. Pentru multi, Dumnezeu se afla in cult sau in ceremoniile religioase, nicaieri in alta parte. Religia inseamna deci obligatiile si traditiile religioase cu ajutorul carora iti inchipui ca ai acces la Dumnezeu sau ca il multumesti pe Dumnezeu. Aceasta este conceptia de care Isus s-a despartit.

Sa fim bine intelesi ! Nu spun ca nu este nevoie de toate aceste lucruri. Dimpotriva, este intotdeauna nevoie, dar esentialul nu sta in ele, spre deosebire de ceea ce cred multi, mai ales integristii, fundamentalistii, traditionalistii de orice fel!”

Descrierea carti, oferita de editura:

Într-o zi, acum circa 3300 de ani, în Orient, lânga peninsula Sinai, a aparut ideea unui Dumnezeu unic. „Inventatorul” acestui dumnezeu se numea Moise. De ce Dumnezeul unic i „s-a aratat” lui Moise? De ce tocmai acolo? Cine este acest Dumnezeu în comparatie cu numerosii dumnezei care îl înconjoara? Cum se manifesta? De ce „se aliaza” cu un popor? Care e sensul Decalogului pe care El l-a dat poporului „sau”, Israel?

Cum îl vad evreii pe acest Dumnezeu si ce spun despre El? Ce înseamna pentru ei? De ce nu-i rostesc numele? Ce legaturi exista între Biblie si Talmud? Cine era Isus pentru primii crestini? Cum este înfatisat în Evanghelii? De ce l-au numit Cristos sau Fiul lui Dumnezeu? De ce crestinii vorbesc despre un Dumnezeu „Trinitar”? Cum au ajuns la aceasta idee? Nu cumva se întorc la o forma de politeism?

Fara sa apeleze la un jargon inaccesibil, fiecare cu stiinta si convingerea sa, trei specialisti, un istoric, specialist in religiile Mesopotamiei, un rabin si un preot iezuit, raspund unor întrebari pe care ni le punem cu totii.