Uncategorized

Am citit un articol aici care incearca sa salveze imaginea taranului roman. Eu, apocaliptic, nu vreau sa-l izbavesc, vreau sa-l desfiintez.

Timp de 50 de ani, comunistii ne-au impartit in doua cete, taranii si muncitorii. Speriata de deposedari si incantata de beneficii, populatia rurala s-a ingramadit in fabricile ceausiste si i-au lasat pe cei batrani sa se ingrijeasca de putinul pamant ramas. Mutati la oras, au conceput copii, au cumparat carti pentru gravide, i-au nascut si i-au crescut, si-napoi la sat nu s-au mai intors.

Imaginea taranimii perfecte, asa cum o avem noi in cap e cam asa: oameni fericiti, cu palarioare in cap, care simt multumirea atunci cand isi sapa pamantul, canta in cor si se bucura de placerile simple ale vietii. Si urla “Noi vrem pamant !”. Desi perfecta pentru Sorescu, desi adevarata pentru secolele trecute, e o aberatie economica. Astazi, e imposibil sa faci agricultura fara utilaje, fara a avea suprafete enorme de teren care sa merite investitiile. Acum, economia ne impinge spre o noua colectivizare; si, ma tem, ca noua colectivizare nu va fi cu mult mai buna decat cea veche.

“Nu vremurile sunt sub om, ci bietul om sub vremuri” – atunci erau turcii si tatarii, acum sunt goana dupa eficienta, criza si o serie de guverne incompetente. Taranul nostru nu si-a croit soarta niciodata, s-a adaptat nedreptatilor, “capul plecat sabia nu-l taie”. Taranul nostru nu e puturos, el nu exista. In locul taranimii luminoase, zac multi oameni gri, in case gri, cu sufletul gri, uitandu-se cu amaraciune la campurile lor gri.

Pentru ce pasionaţi de literatura inteligentă, le recomand cartea Plexus , de Harry Miller, carte care vine in continuarea lui Sexus… Daca n-ati citit sexus, poate ar fi bine s-o faceti.

Aceast Plexus e cel de-a doilea volum din seria “Rastignire trandafirie” (in engleza The Rosy Crucifixion). A fost publicata prima oara prin 1953, in Paris. La vremea lor, cartile lui Miller au generat ceva scandal, mai ales din partea feministelor: “Miller is a compendium of American sexual neuroses, and his value lies not in freeing us from such afflictions, but in having had the honesty to express and dramatize them”. Pe de alta parte, altii i-au laudat libertatea sexuala.

Nu e o idee buna sa asteptati filmul, va recomand sa cititi cartea .

Probabil ca o sa apara incurând si Nexus, care e cea de-a treia carte a seriei. I’ll keep you in touch.

“Mi se spune «suzeta». Nu ştiu de ce, probabil pentru că sînt dulce sau copilăroasă” – Sînziana Buruiană

Copilăroasă, în sensul ca tot pe ce puna mana baga in gură. Dar la ce se referea prin dulce ? Oricum, fătuca n-arata rău, se pare ca stie si meserie, deci poate fi o partida buna.

N-am sa comentez mult, ca ma simt penibil, e ca si cum as lupta un meci de box cu un autist. Doar una mica. Cum naiba si-a numit familia Buruiană plodul “Sînziana” ?

Ma uitam pe niste poze ale pastorilor penticostali si am constatat ca toti se roaga cu mainile larg deschise, spre lateral sau ridicate.

Ma gandesc ca se joaca de-a copacii. Sau ca se antreneaza pentru dirijarea circulatiei rutiere.

Poza e a unor pastori romani, e luata de pe Facebook, sper ca nu violeaza vre-un copyright.
La fel ca si ORDA, am inteles ca Dumnezeu ia spaga. E baiat destept, greu sa-i faci flagrant: in loc sa ia personal banii, ma someaza sa-i depun intr-o anume caseta dintr-o anume biserica. Evident, nu da chitanta, ca e proba materiala la proces. Daca e sa-L dai in gat, n-ai martori, ca si aia sunt ai Lui: Martorii lui Iehova.

Manon a deschis aici o dezbatere interesanta despre homosexualitate.

E cool sa fim toleranti, e cool sa fim deschisi fata de nou, insa ar trebui sa fim cumpatati.

Homosexualitatea masculina NU poate fi categorisita drept normalitate. Ca e sau nu o abatere grava, e de discutat, insa nu se poate situa in registrul normalului.

O sa-i spuneti copilului vostru, in parc: daca-ti place de vecinul de la 4, invita-l in oras ? Presupunand ca pustiul ajunga la varsta la care incepe sa aiba interese sexuale (normale), i-ati deschide personal calea homosexualitatii ? Nu sariti, nu ma refer la cazurile in care copilul are clar inclinatii deosebite, caz in care acceptarea particularitatilor este solutia corecta.

In ce priveste homosexualitatea feminina, o aprob, ca un batran pervers ce sunt. Dar, in afara experientelor erotice, n-o consider normalitate.

Sa nu uitam ca anormalitatea poate insemna si ceva negativ, si ceva pozitiv; uneori, normalitatea se poate suprapune banalului.

Dupa cele de mai sus, logic este sa ma opun casatoriei intre persoanele gay. Dupa DEX, casatoria este definita ca: Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii. La fel gasim si in Constitutie (cred) si, cu siguranta, in Codul familiei. Uite aici o gramada de carti drept, poate ajuta.

Daca e sa schimbam legea, eu propun sa incepem cu ceva mai interesant. In pasul 1, legiferam ca un barbat sa aiba mai multe femei. Are mai mult sens, iar societatea actuala este mult mai toleranta cu cei care inseala, decat cu cei care sunt gay. Apoi, putem sa trecem la pasul doi: un musuroi de casatoriti sa poata avea mai multi barbati. Problem solved.

Later Edit

Din gelozie, pana nu abolim monogamia, am sa ma opun legalizarii casatoriei intre persoane de acelasi sex.

Dacă ne permitem să îndoim convenţiile după cum vrem noi, de ce sa ramana barbatii “normali” cu balele curgand? De ce nu putem sa mergem “la studente” fara sa ne fie frica de-un cutit care ne poate ateriza acasa, noaptea, intre testicule?

In toiul noptii, unul dintre cei patru cititori, mi-a amendat, sec, un articol cu urmatorul citat:

Mecanicismul e o sărăcire de fiinţă. Computerul e punctul culminant al acestei sărăciri. Această “maşinuţă” magică desparte omul de realitate, de lucruri, fără ca el s-o conştietizeze. – Constantin Noica

Am cautat indelung pe net un alt citat prin care sa se fi contrazis, chiar si indirect, dar n-am gasit.

Noica a criticat mecanicismul, munca fara implicare intelectuala, productia fara imaginatie, creatia fara suflet. Insa, la vremea respectiva, computerul nu era decat o masina care facea calcule si rezolva probleme simple, cu o dezvoltare potentiala in orice directie. Filozoful s-a temut ca omul sa nu se compromita in comoditate, sa uite sa gandesca, sa-si lase mintea sa se atrofieze.

Sunt sigur ca astazi, dupa ce fenomenul i s-ar fi deslusit, ar fi inteles ca exista o granita intre puterea de calcul si inteligenta. Ar fi inteles ca ordinatorul, prin natura muncii sale, il cruta pe om de “mecanicism”. Ba mai mult, tocmai pentru ca face calcule complexe si rapide, ii permite Homo Sapiens sa se dueleze cu necunoscute la care generatiile trecute nici nu s-ar fi gandit. I-ar fi dat cezarului ce-i al cezarului, stiind ca cele ale lui Dumnezeu sunt puse deoparte.

Citeste tot post-ul

In copilarie mi-a placut sa citesc. Am citit mult, insa pe diagonala. Pana pe la 16 ani, dupa ce citisem zeci de carti politiste, mama mi-a explicat ca este corect “cadavru”, nu “cavadru” cum ziceam eu. Abia acum, la batranete, am priceput ca pasajele descriptive pot fi foarte valoroase din punct de vedere estetic. Am inceput sa citesc, insa timpul nu-mi mai e prieten. Cand vad un roman mai gros stiu ca, in ciuda valorii sale, n-am sa-l pot duce la capat. Am inceput, spre exemplu, Notre Dame de Paris, si, dupa cateva saptamani, mi-am rugat prietena sa-mi indice pasajele care merita citite si sa-mi spuna finalul. Asa am fuşerit o capodopera.

Salvarea mi-a venit din ceva care se cheama carti audio, o ingenioasa gaselnita a ingineriei moderne. Cartile citite (a.k.a. carti audio) mi-au permis sa citesc unele opere pentru care n-as fi avut vre-odata timp sau interes: Bartleby, Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar, Moartea lu Ivan Ilici, Memoriile unei gheise (yak, io-s baietel), Imparatul mustelor etc. Cand pleci la drum, fie asculti Parazitii, ca toti lucratorii corporate cu veleitati de gangster, fie-l asculti pe Radu Beligan citindu-ti o opera veritabila. Eu am ales: o dau oricand pe Celine Dion pentru Tolstoi.

Robert Serban si Andra Rotaru analizeaza motivul pentru care librarii din Romania refuza sa puna pe rafturile lor volume de poezie.

Inchin sa le dau dreptate librarilor. Nu pentru ca poezia romaneasca nu e valoroasa sau trebuie promovata (din contra!), doar ca publicul roman nu-si permite sa riste banii si asa prea greu adunati pe opere autohtone a caror valoare nu a fost confirmata. De aici cercul vicios: publicul care ar trebui sa confirme opera poetica nu o face pentru ca nu-si permite sa investeasca in experimente.

Consumatorul de poezie este mai putin numeros decat cel de proza; poezia cere, pe langa o cultura bogata, si o fire mai profunda, mai deschisa spre metafora, impodobita cu rabdarea de a tamlaci sensurile ascunse printre strofe. Librarii, in calitatea lor de agenti economici, au luat decizia corecta: promovarea titlurilor comerciale, destinate maselor, in defavoarea celor deosebite.

Cred ca solutia poeziei autohtone o reprezinta magazinele virtuale. La BuyBooks.ro, facem eforturi sa prezentam si sa promovam opera autorilor romani. Cu ajutorul editurilor si al autorilor insisi, vom reusi sa satisfacem apetitul publicului consumator de poezie romaneasca, prea putin valorosi din punct de vedere economic pentru librariile traditionale.

O femeie in varsta merge cu autobuzu’. Trece pe langa trei biserici se
inchina la toate … soferu observa si cand trec pe langa Casa Poporului ii
zice:
- Mamaie de ce nu te inchini si la cladirea asta, ca e tot asa mare ca si
celelalte trei cladiri, e tot din acelasi material ?
La care batrana:
- Maica ai nevasta ?
- Da!
- O pupi pe buze, pe obraz?
- Da ….
- Si in c*r de ce nu o pupi ca e tot acelasi material ?

Citeste tot post-ul