Citeam un forum crestin unde se discuta despre creationism. Am urmarit cu interes discutia, am urmarit argumentele ambelor parti, ambele au pierdut. Religia s-a impus agresiv asupra evolutionismului si apoi s-a demontat singura,

Darwin a venit cu o explicatie, mai buna sau mai rea, e de discutat, insa una logica, bazata pe observatii. Ulterior, altii i-au mai corectat din erori, s-or fi gasit si defecte, insa principiile stau in picioare si, repet, sunt logice.

Religiosii sustin ca noi n-am obsevat sa se fi dezvoltat vreo specie noua. Eu ii intreb: de cat timp s-au catalogat speciile ? Cateva sute de ani ? Avem noi vre-o poza facuta de “biologii” evului mediu, sa vedem cum arata un fluture ? Vre-un documentar facuta de cronicarii antichitatii ? Nu. Ce avem sunt scheletele gasite, putine, pe ici pe colo; iar scheletele tind sa dea dreptate teoriei evolutiei.

E fals ca oamenii au crescut in inaltime in timpurile recente ? Nu s-a aplicat fix principiul evolutiei ? Barbatii mai inalti au fecundat mai multe femei iar femeile mai inalte au fost mai atragatoare.
E fals ca oamenirea devine mai inteligenta ? Nu ! Aceleasi simple principii ofera o explicatie.

E simplu sa contrazici. E simplu sa te legi de subiectele delicate ale unei teorii atat de vaste. Daca intr-un sac de grau gasiti ceva neghina, inseamna ca painea nu poate exista ? Ca suntem condamnati la mamaliga? Daca as gasi greseli in Biblie, s-ar darama crestinismul ? Nu, mi s-ar spune ca “nu cunoastem voia Domnului”.

Religia respinge evolutia, insa ce ofera la schimb ? Credinta oarba, fara vre-un fundament ? Ne provoaca sa acceptam “plantarea” omului pe pamant, singura justificare fiind “asa a vrut Domnul” ? Sa inteleg ca Domnului ii lipseau slugile, lingusitorii si fanaticii ?

Personal sunt foarte interesat de explicatiile religioase si mi-as dori, de dragul misterului, sa aiba sens. Insa, toate explicatiile primite se reduc, in final, la trei verbe: vreau, simt si cred. Verbe care, prin subiectivismul lor, nu pot fundamenta o constructie logica.