In postul anterior, Drumul spre pocainta, povesteam despre o prietena de-a mea recent convertita la penticostali. Am sa redau fragmente din discutia cu prietena mea ratacita (pe care o vom numi O.D.) cat de exact pot, mai putin “ăăă”-urile dintre propozitii.

Incepe asa:

OD: Crezi in cea de-a doua venire a lui Christos ?
Eu: Aăăăăă….

Despre Biblie:

OD: Crezi ca Biblia este cuvantul lui Dumnezeu ?
Eu: Nu. Dar tu crezi ca ar trebui s-o urmam ad literam ?
OD: Da. E cuvantul lui Dumnezeu. Stii ca Biblia a fost scria de-a lungul a 1600 de ani. Si ca, in ciuda perioadei lungi, nu se contrazice niciodata ?
Eu: Fals. Biblia e plina de inconsecvente.
OD: Zi-mi una ?
Eu: De unde si-a gasit Cain sotie ?
OD: Toata lumea ma intreaba asta, e veche ….
Eu: Totusi, exista pasaje contradictorii, cum ti le explici ?
OD: Citesc Biblia si ma rog lui Dumnezeu sa-mi dea putere s-o inteleg
Eu: Nu crezi ca te fortezi sa cauti sensuri si explicatii care pur si simplu nu sunt acolo ?

Eu: De unde stii ca Biblia e chiar cuvantul lui Dumnezeu ?
OD: El ne-a dat-o.
Eu: Daca i-ar trimite unui fiu de-al meu o scrisoare in care sa-i cer diferite lucruri, n-ar avea voie sa se intrebe daca scrisoarea chiar vine de la mine ?
OD: Dar in Biblie scrie ca e cuvantul lui Dumnezeu
Eu: Daca eu scriu in scrisoarea mea, “E de la mine”, inseama ca un falsificator nu poate face acelasi lucru ?

Urmeaza o discutie despre cruce:

Eu: Am inteles ca penticostalii resping crucea.
Ea: Pai cum sa mergi la Domnul tau cu crucea pe care El s-a chinuit ?
Eu: Chinul a fost fizic si de durata relativ scurta, e incomparabil cu chinul sufletului, care e permanent. S-apoi a fost un chin cu folos, a mantuit intreaga omenire.

Eu: De ce a venit Iisus pe pamant ?
OD: Ca sa ne mantuiasca de pacatul originar, sa moara pentru noi, ca sa primim viata vesnica.
Eu: Iisus a venit ca schimbe Vechiul Testament cu Noul Testament, sa puna pecetea peste legamantul cel nou intre Om si Dumnezeu. Filosofic vorbind, pentru a exista omul nou, cel vechi trebuia sa moara. Iisus, prin invierea lui, a mijlocit tranzitia. A murit in legea veche si a renascut in legea noua. Crucea, locul pe care a patimit, poate fi considerata o poarta de trecere, e un simbol la fel de bun ca oricare altul. Acest simbol, sfant sau nu, e gresit sa-l renegi.

Eu: Penticostalii ce sfinti au ?
OD: Noi nu avem sfinti.
Eu: Hmm… pai toti batranii aia care au scris scripturile, care au facut fapte bune, ce sunt ?
OD: A, noi avem toti sfintii din Biblie, dar nu ne inchinam la ei.
Eu: Aha. Dar, sfintii aia, n-au plecat la lupta cu crucea-n mana ?
OD: Ai fost tu acolo sa-i vezi ca-si faceau cruce ?
Eu: Nu, dar nici tu n-ai fost sa vezi ca nu-si faceau. In plus, in sprijinul meu vine intreaga literatura, picturi si sclupturi, traditia mostenita.

Una despre indoiala:

Eu: De cat timp frecventezi biserica asta ?
OD: De 2-3 luni
Eu: De ce nu-ti dai timp sa rumegi situatia, sa-ti intelegi noua religie ?
OD: Simt chemarea. Pana nu simti credinta nu poti sa ma intelegi. Stiu ca tu esti ateu.
Eu: Nu-s ateu, sunt agnostic. Adica, nu neg, dar consider ca Dumnezeu vrea sa ramana ascuns. Daca vroia ca noi sa credem orbeste, scria ceva pe cer, sau ne spunea pur si simplu.
OD: Pai el vrea sa ne dea liberul arbitru. Sa alegem intre ele si Diavol.
Eu: Sunteti copii. Nu exista diavol, nu sta nimeni sa va corupa. Diavolul e chiar insinctul vostru animalic, in lupta cu educatia si cu religia.

Eu: Crezi ca Dumnezeu ne vrea imbecili ?
OD: Nu
Eu: Pai atunci cum ne cere sa credem habotnic intr-un cuvant scris ?
OD: Ce crezi ca vrea Dumnezeu de la noi ?
Eu: Sa evoluam. Sa ne folosim putinul timp pe care-l avem cat mai bine, nu sa-l irosim in osanale fara sens.

Eu: Ai studiat cat-de-cat religiile orientale ?
OD: Nu
Eu: Ai studiat teoria evolutiei ?
OD: Nu
Eu: Oare n-ar fi bine sa citesti si altceva, sa vezi, poate au si oamenii aia dreptate ?

Eu: Desi preotii ortodocsi nu mai au har, ortodoxia romaneasca isi si ea marii ganditori: Noica, Steinhardt. Acestia sunt adevaratii adversari ai preotilor penticostali.

Eu: Esti pe cale sa faci un pas mare ? Tu nu de indoiesti nici un pic ?
OD: Nu. Deloc.
Eu: Si asta nu inseamna fanatism ?
OD: Nu, in asta consta credinta.

Despre momentul botezului:

Eu: Crezi ca ai ales bine momentul ? Nu vrei sa-l mai amani cateva saptamani ?
OD: Simt ca sunt pregatita si ca asta trebuie sa fac.
Eu: Parintii tai sunt ortodocsi ?
OD: Da.
Eu: Ce parere au ?
OD: Sunt suparati, vor sa ma razgandesc.
Eu: Nu crezi ca ar trebui sa mai astepti, sa mergi acasa de Paste si sa-ti faci de cap dup-aia ?
OD: Nu, acum trebuie s-o fac. Chiar azi am fost acceptata pentru botez.
Eu: Adica au acceptat sa le dai bani: 10% din venituri, si nu te vecheaza Fisc-ul, ci Dumezeu insusi.

Despre vorbitul in limbi:

Eu: Si cum e cu vorbitul in limbi ?
OD: Cand Duhul Sfant se pogoara asupra ta, incepi sa vorbesti limbi necunoscute.
Eu: (facand pre prostul) Si intelege cineva ce zice ?
OD: Uneori da, dar de cele mai multe ori nu. (ideea e sa vedem ca e ceva deosebit)
Eu: Duhul sfant nu stie engleza ?
OD: Ba da, stie toate limbile.
Eu: Pai de ce nu spune ceva deosebit de inteligent in romana ?

Despre ordine si bani:

Eu: De fapt, n-avem nevoie deloc de Biserica. Credinta e in noi.
OD: Stiu: “Sparge o bucata de lemn si eu sunt acolo. Ridica o piatra si ma vei gasi acolo.”
Eu: Citatul il stii, dar nu-ti spune nimic ?

Eu: Dumnezeul penticostalilor e acelasi cu Dumnezeul nostru ?
OD: Da
Eu: Pai atunci de ce-ti mai schimbi religia, de ce nu ramai la ortodoxism ?
OD: Acolo mi-am gasit credinta, simt ca apartin unei comunitati.
Eu: Te-ai nascut intr-o comunitate, ai priteni, familie, toti ortodocsi. Pastreaza-ti pasiunea pe care ti-ai gasit-o si ramai la religia parintilor tai.

Eu: Ce nevoie avem de preoti ?
OD: Trebuie sa exista o institutie care sa reglementeze crezul. Ca altfel, fiecare isi va face proprii zei. Precum o armata are un conducator, precum o firma are angajati.
Eu: E o mare diferenta: relatia dintre om si Dumnezeu nu e mijlocita de nici un alt om. Insa, angajatii mei nu discuta cu clientii mei, eu mijlocesc relatia asta. Avem o relatia contractuala, ei fac ce zic si eu ii platesc. Chiar mai mult, scopul meu e sa-i impiedic pe angajati sa vorbeasca cu clientul. M-ar putea sari, ei ar castiga mai mult, clientul ar fi mai fericit, singurul care as pierde as fi eu, ca intermediar.
Eu: De ce vrea Biserica bani ?
OD: Contributia e volunara. Banii sunt necesari pentru bunul mers al institutiei.
Eu: Pot sa aprob fanatismul religios, atat timp cat cel care predica religia respectiva nu cere bani. Daca cere bani, religia e folosita ca arma de manipulare.

Eu: Daca crestinii sunt turma Domnului, penticostalii sunt SRL-ul lui.

Despre viata de apoi:

Eu: Doar penticostalii vor fi mantuiti ?
OD: Da
Eu: Dar ce vina are un copil musulman, fara de pacate ? El de ce nu marita mantuirea ?
OD: Va fi si el iertat, pentru ca nu cunostea legea.
Eu: Si eu ? Voi fi mantuit ?
OD: Daca de pocaiesti, da.
Eu: Pocainta inseamna sa trec la penticostali sau sa ma caiesc de pacatele mele ?

Despre fapta buna:

Eu: Ce e mai importanta, credinta sau fapta ?
OD: Credinta.
Eu: Credinta fara fapta se cheama demagogie. Fapta buna ramane buna, chiar fara credinta in Dumnezeul penticostal.

Segmentele de mai sus se termina intotdeauna cu ce spun eu, nu pentru ca OD n-ar fi avut replica, insa s-a folosit de tertipuri pe care nu pot sa le reproduc: asa simt eu, eu cred asa, daca ai simti tu ce simt si eu, etc. Orice discutie logica s-a terminat cand a emis idei cu un singur verb: vreau, simt sau cred.

Am abandonat. De-a lungul discutiei, intentionat, m-am pastrat neutru. Dar OD era deja pierduta, despicase deja lumea in “noi” si “voi”.