Discutia cu O.D. m-a facut sa cuget la conceptul de Diavol.

Am rasfoit Biblia, l-am cautat pe Diavol acolo. Lasand la o parte luptele demne de Lord of the Rings, l-am gasit in doua pasaje importante, pline de semnificatii: Pacatul Originar si Ispitirea domnului Iisus. Despre ambele s-a scris mult si bine, si n-as putea spune ceva nou fara sa plagiez vre-un monstru sacru. Ceea ce vreau sa punctez este ca in ambele, diavolul nu apare ca un balaur care arunca sange, ci ca un partener de dialog care are un scop precis: coruptia. În loc sa ne muste, prefera sa ne indeparteze discret de la calea cea dreapta.

Intentionez sa merg la o slujba penticostala; nu ca sa ma convertesc, ci ca sa privesc Diavolul in ochi.

Cat de usor poti face oamenii sa se indeparteze de la religia parintilor lor: le arunci un lighean de apa-n cap si le spui ca au fost botezati intru Domnul. Daca-i convingi, victimele se vor indeparta de biserica in care au fost botezati, de parinti, de prieteni. Cat de ingenios: sa folosesti numele Domnului ca sa plantezi samânţa urii.