Sunt ipohondru. Daca ma doare stomacul, nu dau vina pe cei trei litri de Cola pe care i-am baut mai devreme, ci dau vina pe vre-o tumoare abjecta. Daca ma doare capul, e clar, ma paste un anevrism, urmate de vre-un atac cerebral. Ce sa mai zic de amigdala care, sunt sigur, a putrezit deja.

Ce ma bucura este ca am gasit intr-un idol personal, Cioran, aceleasi temeri pe care le am si eu. intr-o carte intreaga, d-na Marta Petreu trateaza modul in care marele filozof a conversat cu boala, cu durerea si cu teama. Maine am sa rasfoiesc “Despre bolile filosofilor. Cioran” si am sa va zic daca merita sau nu.