De mic mi-a placut Craciunul. Aveam vacanta, mama gatea tot felul de minunatii, miros de brad, portocale, banane, Cola, Fanta, tot ce-mi puteam dori la vremea respectiva. Pe vremea mea nu existau carti de Craciun, se pare ca lui Ceausescu nu-i placea de Mos Craciun.

Acum ma bucura doar ca apuc sa dorm si sa nu fac nimic. Nici sa ma joc pe computer nu mai am chef, vreau doar sa stau. Si e la fel de ani buni de zile. Ma bucur ca-mi vad familia (pe care-i intalnesc oficial de 3 ori pe an), mananc putin, de regim, gust un vin si cam asta e tot.

Dar ce urasc cu adevarat e Revelionul! Il gasesc ca cea mai fortata si anosta petrecere. Ne intalnim printr-un club / bar / restaurant, sau pe la cineva pe acasa, ne fortam sa ne bucuram, ne uram toate cele bune toata noaptea, ne ametim si ne sunam toti cunoscutii, in mare, facem fiecare cate un penibil show personal…

Ne promitem tot felul de tampenii, promisiuni de care ne tinem doar 2-3 zile, ne petrecem noaptea fiind siguri ca anul viitor vom schimba ceva radical in viata noastra. Ca vom fi faimosi si bogati, ca ne vom remodela corpul, ca vom invata a alta limba straina, ca ne vom schimba job-ul. Ne facem recensamantul actiunilor si rezultatelor de anul trecut, dar uitam sa comparam rezultatele cu promisiunile pe care ni le-am facut anul trecut. De ce ? Pentru ca e deprimant.